MoshutZu’s Weblog

Un satelit spion american de mari dimensiuni a scapat de sub control si ar urma sa cada pe Pamant la sfarsitul lui februarie sau inceputul lui martie. Informatia a fost furnizata de surse din Guvernul american, care au tinut sa ramana anonim locul exact unde va pica pentru a nu provoca panica
Supozitia s-a adeverit

Satelitul a fost lansat in 2006, de la baza aeriana Vandenberg, dar nu a mai putut fi controlat dupa ce s-a plasat pe orbita planetei. Acesta si-a pierdut forta de propulsie si, parasindu-si orbita circumterestra si va cadea pe Pamant la inceputul lunii martie, au anuntat joi seara responsabili guvernamentali americani, citati de AP. Potrivit Ziua, un purtator de cuvant al Casei Albe sustine ca agentiile federale americane supravegheaza situatia si vor lua toate masurile pentru a limita toate pagubele provocate de satelit.

La sfarsitul lunii ianuarie, oficialii si specialistii americani, citati de Reuters, sustineau ca satelitul defect se va dezmembra in bucati mici si nu va reprezenta un pericol pentru populatie. Gordon Johndroe, purtatorul de cuvant al Consiliului National de Securitate de la Casa Alba, declara atunci ca “avand in vedere ca 75% din Pamant este acoperit cu apa si mare parte din uscat este nelocuit, sansele ca acest satelit sau fragmente din el sa cada intr-o zona locuita sunt foarte mici”. Purtatorul de cuvant al Pentagonului, Bryan Whitman, a amintit la randul sau ca peste 17.000 de obiecte create de om au cazut pe Pamant in ultimii 50 de ani fara sa provoace vreun incident major.

Autoritatile americane sunt alertate de faptul ca informatiile continute de satelit ar putea ajunge pe maini straine. “‘Chinezii si rusii au petrecut ceva timp incercand sa sustraga tehnologie americana”, a explicat John Pike, expert in informatii militare, citat de AP.Dezvaluirea a venit, mai intai, de la experti in Aparare si Informatii si de la oficialitati guvernamentale, sub acoperirea anonimatului. Sursele nu au putut preciza cand si in ce conditii s-a pierdut controlul asupra satelitului. Expertii considera ca este vorba de un satelit de recunoastere prin fotografiere, care cantareste aproximativ 10 tone si este de marimea unui microbuz.

Intrebari fara raspuns
Purtatorul de cuvant al Consiliului de Securitate Nationala SUA a refuzat sa raspunda intrebarii daca autoritatile americane intentioneaza sa distruga satelitul cu o racheta, relateaza BBC.
Dupa cum a declarat o oficialitate americana, satelitul contine combustibilul hidrazina, o substanta toxica, putand afecta pe oricine intra in contact cu ea, iar expertii considera ca este vorba de un satelit de recunoastere prin fotografiere, care cantareste aproximativ 10 tone si este de marimea unui microbuz.Caderea pe Pamant a satelitilor spioni este de obicei controlata, fiind directionata spre ocean, pentru ca nimeni altcineva sa nu aiba acces la ei, a mai spus oficialul american.

Tu unde crezi ca va ateriza?

Aceasta veste a declansat o adevarata febra a pariurilor pe internet. Gandul precizeaza ca exista de-acum o pagina web unde doritorii pot sa parieze la diferite categorii: in primul rand, sa ghiceasca momentul in care bucatile vor ajunge pe pamant, daca ele vor cadea in mare sau pe uscat, daca in Oceanul Atlantic (aici miza este de doua ori mai mare) sau in Pacific In ceea ce priveste uscatul, cea mai mica probabilitate este Oceania, urmeaza Europa. Cea mai mare sansa se acorda Asiei, pe locul doi fiind Africa, apoi America de nord.
Anual, pe pamant ajung mai multe sute de “gunoaie” cosmice, dar rareori se intampla sa provoace daune. Totusi, uneori se lanseaza avertizari si se atrage atentia asupra posibilitatii ca unele bucati provenind din destramarea unor sateliti artificiali sa fie periculoase.

Precedentul Satelitilor NASA

Cea mai cunoscuta amenintare de acest fel a fost in 1979, la destramarea statiei americane Skylab apartinand NASA. Si atunci s-au facut pariuri privind locul unde vor cadea resturile. Cand bucata de 78 de tone a ajuns in atmosfera, intr-o serie de tari s-au organizat petreceri Skylab la care invitatii au venit inarmati cu binocluri si casti de protectie.In India, au fost oprite zborurile avioanelor, iar politia a fost pusa in alerta. Un post de radio a promis o suma substantiala persoanei care va aduce prima o bucata din satelit, iar un avocat si-a oferit serviciile gratuit celor care vor suferi daune de pe urma partilor componente din Skylab.

Pana la urma, acesta s-a prabusit pe un teritoriu nelocuit din Australia… In schimb, tocmai unde nimeni nu s-a asteptat era cat pe ce sa se produca o catastrofa. Anul trecut, vietile a 270 de pasageri ai unui avion sud-american care zbura de-asupra Oceanului Pacific au fost puse in pericol cand aparatul a fost gata sa se ciocneasca cu o bucata dintr-un satelit artifical rusesc cuprins de flacari.Pilotii s-au trezit cu un obiect arzand ce a trecut la cativa metri de botul avionului si s-a prabusit in ocean cu atata forta incat a acoperit zgomotul celor patru motoare ale avionului.

Autostrada Bucureşti-Piteşti va fi sub pază. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale încheie astăzi un contract cu o firmă particulară de pază şi protecţie.

În urma contractului, 72 de agenţi de pază vor lucra în patru schimburi şi vor fi ajutaţi în munca lor de 30 de câini de pază. Agenţii vor fi obligaţi să anunţe şi accidentele rutiere dar şi fenomenele meteo periculoase, precum poleiul, ninsorile sau vijeliile.

Măsura a fost luată pentru a opri furturile de pe şosea întrucât, în doar câteva luni, de pe autostradă au dispărut kilometri întregi de garduri de protecţie, glisierele dintre benzi, dar şi bornele de kilometraj.

Sursa: Realitatea TV

Vlad Paunescu, proprietarul Castel Film, spera sa aduca in Romania inca un film de Oscar, desi avantajul costurilor mici se evapora. Regulile jocului in competitia pentru bugetele Hollywoodului s-au schimbat.
“Cand Anthony Minghella venea in Romania in 2002 sa filmeze „Cold Mountain“, cei mai multi oameni din show-businessul american „nici macar nu stiau cum se scrie numele capitalei Romaniei, daramite s-o gaseasca pe harta“, scria anul trecut „Variety“, intr-un scurt articol despre industria romaneasca de film. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat. Numarul actorilor de clasa A de la Hollywood care se cazeaza la Marriott si parcurg zilnic drumul pana la Snagov luni in sir a crescut – la fel si numarul articolelor publicate in presa internationala despre Castel Film, compania care a produs „Cold Mountain“.

BATALIA ESTULUI. Prima concluzie ar fi ca studioul infiintat in 1992 de un fost operator de film, Vlad Paunescu (55 de ani), pe 12 ha de teren agricol cumparat de la 12 tarani – „porumb si o parte mlastina“, dupa cum isi aminteste acesta, a pus definitiv Castel Film pe harta celor care gestioneaza bugete de zeci de milioane de dolari pentru un film. De altfel, nu sunt putini cei care inca vorbesc despre Romania ca despre un paradis al productiei cinematografice. Doar ca lucrurile sunt putin mai complicate. Pe acele bugete se bat acum mai multe studiouri decat in 2002: incep deja sa-si puna ofertele pe masa tari care pe-atunci nu erau luate in calcul, precum Bulgaria ori Lituania.

In plus, Ungaria, unul dintre pionierii est-europeni ai productiei low-cost, a inteles la timp ca pierde teren in fata unor studiouri mai ieftine, precum cel al lui Vlad Paunescu, si si-a croit repede o lege prin care ofera stimulente fiscale producatorilor straini. Si, nu in cele din urma, „low cost-ul cinematografic“ romanesc – cum il numea acum cativa ani presa internationala – e din ce in ce mai putin „low cost“: salariile au crescut si continua sa creasca, la fel si costurile de productie, ca sa luam doar doua exemple. Daca in 2002 Minghella se apara de cei care-l acuzau ca a ales sa faca un film despre razboiul civil american in Romania invocand tocmai costurile reduse – regizorul spunea ca filmand in Romania a economisit 30 de milioane de dolari – ar mai veni el si azi la Castel Film?
Probabil ca nu, ar crede Vlad Paunescu, fie si numai daca se ia in calcul traficul din Bucuresti, care ar intoarce din drum multi producatori, pentru ca ar creste nejustificat costul zilei de filmare. Sau poate ca da, daca industria romaneasca de film, care – argumenteaza Vlad Paunescu – genereaza deopotriva clienti pentru alte businessuri si capital de imagine pentru Romania, ar inainta pe un drum ceva mai neted. Bogdan Moncea, directorul de marketing al Castel, priveste cu putina invidie spre Budapesta din cel putin doua motive. Primul: legislativul maghiar a adoptat in 2004 o lege prin care filmele straine produse in Ungaria beneficiaza de o scutire fiscala de 20%, cu conditia ca firmele straine sa aiba un partener local. Al doilea: guvernul maghiar are in Los Angeles un angajat care „face lobby in cercurile producatorilor americani“.
In plus, un contract mare, de tipul „Cold Mountain“ – care a avut un buget de 80 de milioane de dolari, cel mai mare din istoria productiei de film din Romania – depinde intr-o mai mare masura de bunavointa autoritatilor locale ori de capriciile traficului bucurestean decat alte businessuri. „Am avut un film pe masa“, spune Moncea referindu-se la „Parfumul“, cu Dustin Hoffman – un film cu un buget estimat de imdb.com la 50-65 mil. USD. –, „dar el s-a filmat la Barcelona, pentru ca municipalitatea de acolo a oferit locatia gratis“ si a permis scenografilor sa vopseasca fatade. Dar chiar si asa, nici Vlad Paunescu, CEO si proprietar – alaturi de sotia sa, Oana – al Castel Film, nici Bogdan Moncea, directorul de marketing, n-au aerul ca se plang, desi o bunavointa mai mare a autoritatilor le-ar face bine intr-o competitie tot mai incinsa cu studiourile straine. O competitie care s-a intensificat anul trecut, spune Paunescu.

DINCOLO DE IMAGINE. 2007 a fost un an bun pentru Castel, „dar nu la fel de bun ca 2005“ pentru ca, explica directorul studioului, preturile au inceput „sa creasca vertiginos“, tragand in jos marja de profit, care anul trecut a fost de 5% la o cifra de afaceri de 30 mil. euro. „Ceea ce ii atragea pe vremuri pe straini – costurile mici – nu mai sunt atat de mici“. In ultimii ani, au fost cu 30-35% mai mici decat in Ungaria, de pilda, dar recenta facilitate fiscala introdusa de tara vecina egaleaza costurile cu cele din Romania. Vlad Paunescu spera, cu toate astea, ca 2008 va fi un an bun – estimeaza o dublare a cifrei de afaceri, pana la 60 mil. euro – pentru un business asociat inevitabil cu glamour-ul Hollywoodului. O asociere care, constata Paunescu, face ca productia de film sa fie privita drept un business usor. „Lumea crede ca ne distram, dar e o industrie foarte serioasa“, spune fostul operator de film, care acum 16 ani decidea sa ridice pe terenul cumparat la Snagov primele studiouri private din Europa Centrala si de Est. „Multi au zis ca am innebunit, in conditiile in care studioul de la Buftea statea cu portile inchise“, isi aminteste acum Paunescu. Dar le si da dreptate, intr-un fel. „A fost o pornire dintr-o minte anormala, poate“, care s-a concretizat intr-o investitie pe care o estimeaza la 40-45 mil. euro, suma in care nu este insa inclusa si valoarea terenului. O investitie din resurse proprii, fara credite bancare, fara investitori straini. „Totul s-a dezvoltat prin fortele noastre intr-o perioada in care, multumesc lui Dumnezeu, se putea construi la preturi rezonabile“, remarca omul de afaceri, socotind ca, daca ar fi sa o ia de la capat astazi, i-ar fi imposibil sa ajunga in punctul in care se afla acum. A avut nevoie de 10 ani sa aduca in platourile sale o productie de talia „Cold Mountain“, care avea sa devina un etalon pentru filmele pe care si le doreste pe viitor. „Abia cand vom face cam trei filme mari pe an vom putea spune ca am ajuns in varf“, crede si directorul de marketing Bogdan Moncea. Iar in termeni financiari, a ajunge in varf ar inseamna venituri anuale de cca. 60 mil. euro.

EXCLUS REAL-ESTATE. Insa chiar si la un asemenea nivel de venituri (cu un profit de 5%), afacerea Castel i-ar putea parea o extravaganta unui expert in evaluare familiarizat cu trepidatiile din real estate-ul romanesc. Fie si numai pentru faptul ca terenul pe care au fost construite studiourile casei de productie sunt evaluate acum la aproximativ 100 mil. euro. Chiar si asa, valoarea acestora pare sa-l intereseze prea putin pe proprietarul Castel. De altfel, are de gand sa mai cumpere alte zece hectare, dar tot din acea „pornire anormala“ a inceputurilor, mai ales ca „pe piata de afara, un studio de 35 de hectare este considerat bine pozitionat“. S-a gandit sa intre in real estate? „Puteam sa o fac, dar am considerat ca, desi as fi castigat niste bani, as fi pierdut un timp pe care l-am dedicat studioului“, explica el. „Fiecare isi dezvolta businessul cum crede ca e mai bine nu doar pentru a castiga bani, iti faci tie o placere si o bucurie in primul rand…“
Si ce altceva decat productia de film poate sa-i faca placere unui fost operator de film care a fost coleg de IATC cu Adrian Sarbu, actionarul principal al MediaPro Pictures? Si, daca acum cei doi oameni de film au destine paralele, Paunescu isi aminteste ca Sarbu i-a propus sa cumpere impreuna studiourile Buftea. A refuzat, preferand sa-si dezvolte businessul singur. De altfel, dezvoltarea pe cont propriu a ramas si acum o profesiune de credinta pentru proprietarul Castel. In 2007 a cumparat si participatia minoritara a unor asociati americani, care intrasera in afacere in ultimii ani. „Erau foarte in varsta si au renuntat“ – explica Paunescu, adaugand ca „ne jucam mai frumos singuri“. „Singuri“, adica el si sotia sa Oana – proprietara magazinelor Dada.

THE END. Jocul sotilor Paunescu nu este insa si unul neaparat linistit, daca ar fi sa readucem in discutie competitia tot mai dura dintre producatorii de film est-europeni. Iar Andrei Boncea, CEO al MediaPro Pictures – companie care controleaza studiourile cinematografice Buftea, cel de-al doilea mare producator de film din Romania, dupa Castel Film – descrie pe scurt modul in care s-a reconfigurat scena: „in Ungaria si Serbia au aparut noi studiouri private, studiourile din Bulgaria au fost preluate de o companie americana, iar Lituania a devenit un jucator important in aceasta piata“.
Cand Anthony Minghella termina filmarile la „Cold Mountain“ marturisea ca „am fost dezamagiti, pe de o parte, sa plecam din Carolina, dar in acelasi timp incantati de oportunitatile pe care ni le-a oferit Romania“. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat. Dar nu intr-atat incat scenariul sa nu poata avea o continuare.
Cei doi mari

Castel Film si MediaPro Pictures sunt cele mai mari studiouri din Romania: ambele au reusit sa atraga, in ultimii ani, atentia marilor producatori de la Hollywood. „Industria romaneasca de film are o infrastructura bine dezvoltata, comparabila cu tari din Vest… vorbesc de ambele platouri de filmare“, spune Vlad Paunescu, referindu-se atat la propriul studio, cat si la cel al lui Adrian Sarbu, cu care a fost coleg la IATC. Paunescu povesteste, de altfel, ca, atunci cand s-a pus problema privatizarii studiourilor Buftea – pe care le-a condus imediat dupa ’89 –, a fost invitat de Sarbu sa le puna impreuna pe picioare. A considerat insa ca e mai intelept sa faca „o investitie noua“ intr-o lume despre care credea „ca se va schimba radical in cativa ani“. Acum, cei doi sunt competitori: „Sarbu a cumparat Buftea… Dar Adrian si-a dorit mai mult tv inaintea studioului de film, a ramas in varf cu televiziunea“.

CASTEL FILM
In vreme ce productia de film aduce 60% din venituri, circa 40% din businessul Castel Film vine din productia de reclame. Aproximativ 20% din acestea sunt realizate pentru pietele externe.

1) START: In 1992, Vlad Paunescu a cumparat la Snagov 12 hectare de teren, pe care a construit primele platouri private din Romania.

2) DOTARI: Castel Film detine acum noua platouri de filmare, dintre care unul este al doilea ca marime din Europa. Prin achizitii de teren – in prezent Castel detine 25 ha –, proprietarul companiei vrea sa creasca suprafata totala a studiourilor cu circa 40%.

3) PALMARES: „Cold Mountain“ (2003), „Damen Tango“ (2004), „7 Seconds“ (2005), „Borat“ (2006), „Les Rois Maudits“ (2005), „La urgenta“ (2006). In total, Castel Film a produs in 15 ani aproape 120 de filme.

4) BUGET-RECORD: „Cold Mountain“, cu 80 milioane de dolari, este filmul cu cel mai mare buget turnat vreodata in Romania.

5) VENITURI: Compania a avut anul trecut venituri de 30 milioane euro, adica dublu fata de anul precedent. Vlad Paunescu vrea sa pastreze cresterea, estimand pentru anul acesta vanzari de doua ori mai mari decat in 2007.

MEDIAPRO PICTURES
MediaPro Pictures (MPP), companie infiintata de Adrian Sarbu, s-a axat pana acum pe productia de filme pentru Pro TV si Acasa TV, posturi controlate de grupul american Central European Media Enterprises (CME). Sarbu este CEO al CME si, totodata, actionar minoritar.

1) START: In 1998, MediaPro, compania lui Adrian Sarbu, a cumparat 81,4% la fostele studiouri de stat Buftea, restul actiunilor fiind detinute acum de AVAS si de alti actionari.

2) DOTARI: Studiourile MPP cuprind 20 de platouri si patru bazine pentru filmari subacvatice si se intind pe o suprafata de circa 30 de hectare.

3) PALMARES: „Amen“ (2002), „Modigliani“ (2004), „Sex Traffic“ (2004), „Joyeux Noel“ (2005), „Blood and Chocolate“ (2007), „California Dreamin’“ (2007). In total, in studiourile MPP s-au realizat circa 60 de filme.

4) BUGET-RECORD: Filmul cu cel mai mare buget este „The Seeker: The Dark is Rising“ (2007), cu un buget de circa 50 de milioane de dolari (conform revistei „Variety“).

5) VENITURI: Compania nu si-a facut publice veniturile pe anul trecut. In 2006, MPP a avut o cifra de afaceri de 17,9 milioane euro, conform Ministerului Finantelor.
O piesa din puzzle

Romania nu este nici pe departe singurul furnizor low-cost de spatii de filmare si personal specializat pentru productiile cinematografice americane. Castel Film si MPP au competitori redutabili in studiourile de aceeasi anvergura din Ungaria, Bulgaria, Cehia, Rusia sau Lituania care, in mare, au cam aceleasi atuuri: costuri de productie mici, personal specializat, peisaje spectaculoase.

1. UNGARIA. In aprilie 2004, guvernul maghiar a promulgat o lege („rebate law“) prin care toate productiile straine realizate in Ungaria beneficiaza de o scutire de taxe de 20%, cu conditia ca firmele straine sa aiba un partener local. In primele noua luni din 2007, producatorii straini au adus in Ungaria circa 75 milioane de dolari, conform revistei americane „Variety“. Unul dintre cele mai noi studiouri din Ungaria ii apartine omului de afaceri Sandor Demjan, care controleaza compania de dezvoltare imobiliara TriGranit (developerul mall-ului Polus Center din Cluj-Napoca).

2. CEHIA. Prima tara esteuropeana care a atras productii majore de la Hollywood: la sfarsitul anilor ’90, Praga a devenit optiunea nr. 1 a producatorilor in cautare de costuri mici. Conform revistei „Variety“, in industria de film din Cehia lucreaza peste 20.000 de persoane, iar costurile de filmare sunt cu circa 40% mai mici decat in SUA. Cele mai importante filme facute aici sunt „Fratii Grimm“ (2005), „Alien/vs./Predator“ (2004), „Iluzionistul“ (2006), „Casino Royale“ (2006), „Cronicile din Narnia“ (2007) sau „Bond 22“ (2008).

3. BULGARIA. In 2006, singurele studiouri din Bulgaria, Boyana – aflate in proprietatea statului –, au fost vandute companiei americane Nu Image contra sumei de 7,5 mil. dolari. Nu Image s-a angajat sa faca investitii de inca 24 mil. dolari – ceea ce inseamna ca Bulgaria devine o varianta care merita luata in calcul. Cele mai importante filme realizate aici pana acum sunt „The Black Dahlia“ (2006) si „The Contract“ (2006)

Sursa: Moneyexpres

Patru tablouri de Cézanne, Degas, Van Gogh şi Monet au fost furate duminică dintr-un muzeu de la Zurich, a anunţat poliţia locală. Valoarea tablourilor este estimată la 112 milioane de euro, transmite AFP.

Purtătorul de cuvânt al poliţiei din Zurich, Mario Cortesi, a spus că jaful este “unul dintre cele mai mari incidente de acest gen care au avut loc în Elveţia şi chiar în Europa”.

Într-un comunicat, poliţia cantonului a confirmat că furtul s-a produs duminică, în colecţia E.G. Bührle din Zurich. Jaful a fost comis de trei bărbaţi mascaţi cu arme, care au luat operele de artă într-o maşină albă.

Cele patru pânze sunt “cele patru opere majore ale colecţiei” a spus directorul muzeului, Lukas Gloor. Tablourile furate sunt “Macii de lângă Vétheuil” de Claude Monet, “Contele Lepic şi fiicele sale” de Edgar Degas, “Ramură de castan în floare” de Vincent Van Gogh şi “Băiatul cu pulovăr roşu” de Paul Cezanne.

Potrivit poliţiei, hoţii au pătruns în muzeu duminică, cu puţin înainte de 16.30 ora locală, au ameninţat angajaţii cu arma şi le-au spus să se întindă pe jos şi au intrat în sala principală de la parter, de unde au luat tablourile de pe pereţi.

Hoţii au fugit în direcţia oraşului Zollikon, în partea de sud-est a Zurich-ului.

Hoţii erau “de talie normală” şi îmbrăcaţi în haine închise, a spus purtătorul de cuvânt al poliţiei, iar unul dintre ei vorbea în germană cu accent slav.

Poliţia a ajuns la locul faptei cu câteva minute după ce s-a declanşat alarma, dar prea târziu pentru a-i opri pe hoţi. Nici angajaţii şi niciunul dintre cei 15 vizitatori ai muzeului nu au fost răniţi.

“S-au depăşit anumite limite cu acest jaf armat”, a spus Cortesi.

Directorul muzeului a subliniat că operele furate, foarte cunoscute, nu pot fi vândute pe piaţa liberă. Acesta nu a exclus posibilitatea ca jaful să fi fost executat pentru o răscumpărare, dar nicio revendicare nu a fost făcută publică.

Prea tare :))

Cred ca deja trebuiesc schimbati cei cu administratia siteului 

Aveti grija cui dati premiile :-))